rock is dead

Disclaimer: Chestie gasita pe dc.
-------
Casele discografice manipuleaza milioane de oameni

Industria rockului aduce bani grei, dar mai mult decat o sursa de
afaceri prospere,  reprezinta o cale de acces perfecta catre subconstientul
colectiv. Astfel, campania de publicitate de care profita anumite vedete
si formatii de acest gen face parte din planul de pregatire a unei
lumi pe care urmareste sa o instaureze miscarea anticrestina si antihristica
popularizata sub numele de "New Age". Sprijinind ideea monstruoasa
a inlocuirii credintelor monoteiste, crestinismul, iudaismul, mahomedanismul,
cu religia unica de adorare a Satanei, aceasta grupare isi expune uneori
viziunea fara prea multe ocolisuri. Un exemplu graitor este articolul
publicat in noiembrie 1989 de revista "Play boy": desenul care insoteste
informatiile despre despre adeptii "New Age" infatiseaza o tanara care
se indreapta spre Noua Era purtandu-l in cosul bicicletei sale pe Necuratul.
Modul nostru de viata este speculat in permanenta de manageri care
stiu sa scoata profit si din piatra seaca. De aceea totul a devenit
posibil: desene animate cu draci, vampiri si vrajitori, videocasete
cu filme de groaza, reviste si carti care au drept personaje fiinte
cu infatisare de diavol.
Cel mai puternic instrument de influentare a maselor ramane insa muzica,
iar in prezent rockul are tendinta sa acapareze universul nostru sonor,
inlocuind mostenirea folclorica a fiecarei tari. Prince a ajuns sa
reprezinte modelul cantaretului, Madonna modelul femeii fatale. Adoratorii
lor le imita gesturile, modul de a vorbi si vestimentatia. Multimea
asculta cu entuziasm iluzionandu-se ca este capabila sa aleaga intre
ceea ce vrea si ceea ce i se impune lent, dar sigur prin bombardamentul
neintrerupt cu sugestii de un anumit tip. Citam dintr-o publicatie
sociologica: "Companiile discografice hotarasc in locul nostru formand
gusturile a mii si milioane de oameni din intreaga lume. Aceasta este
o realitate amara.". Mick Jagger, solistul formatiei Rolling Stones,
declara de asemenea: "Urmarim intotdeauna sa actionam asupra mentalitatii
si vointei semenilor. Majoritatea interpretilor procedeaza la fel."

Formatii celebre il batjocoresc pe Dumnezeu

Numele grupului australian AC/DC inseamna "Antichrist / Death to Christ"
(Antihrist / Moarte lui Hristos), iar discurile sale s-au vandut in
peste 25 de milioane de exemplare incepand din 1974. Printre cantecele
care i-au adus celebritatea se numara "Slava in clopotele iadului"
si "Highway to Hell" - "Calea spre iad". Multi dintre adolescentii
si tinerii care isi imagineaza ca astfel protesteaza impotriva constrangerilor
societatii le fredoneaza versurile, fara sa fie cu adevarat constienti
de cuvintele care glorifica Raul.
Membrii formatiei Kiss se declara "Kings in Satan's Service"  - regi
in slujba lui Satan, ceea ce in limbajul specific magiei negre ii indica
pe slujitorii plini de adoratie ai acestuia. De altfel, unul din cantecele
grupului proclama: "Diavolul este Dumnezeul tau!", iar Peter Griss
declara in revista IBID, martie 1976: "Cred in Diavol ca in Dumnezeu!".
In momentul de fata trei formatii se cheama "Lucifer", "Electric Lucifer"
si
"Lucifer's friend", insa nu doar acest nume a devenit deviza in muzica
rock, ci si acela al unei ceremonii negre ca Sabbat-ul vrajitoarelor.
Si nu intamplator tocmai formatia Black Sabbath a lansat versul: "IIsuse,
tu esti uratul!" si a inscris pe coperta unui disc al sau numarul 666,
cunoscut ca pecete a Diavolului.
Titluri ca "Devil inside" - "Satana in noi" - cantec al formatiei
INXS, "Wellcome to Hell" - "Bun venit in Iad" - al formatiei Venom
sau versuri de genul "Lumanari se aprind, / Altare ard, / Sacrificati
lui Lucifer, stapanul meu, / Ridicati potirul, / Puneti pumnalul in
pieptul Fecioarei. / Insist! / Demonii se bucura, / Sacrificati!" sunt
graitoare pentru orientarea muzicii rock.

Alice Cooper si-a vandut sufletul pentru glorie

   Multe dintre simbolurile grafice folosite ca sigla pentru ilustrarea
LP-urilor si a CD-urilor au incarcatura malefica. Pentalfa, de exemplu,
se foloseste in ceremoniile de invocare a spiritelor demonice, iar
cand este intoarsa invers intruchipeaza un cap de tap (simbol al Satanei).
Formatia Slayer si l-a ales drept insemn, iar Rolling Stones si-a numit
un disc "Ciorba de cap de tap", infatisand pe coperta o oala plina
de sange in care clocoteste o asemenea fiertura.
Chiar si crucea a ajuns sa fie foarte frecvent purtata de cantaretii
rock, insa nu datorita credintei, ci cu intentii blasfemiatoare. De
la afirmatia perversa a Madonnei "Crucifixul e foarte sexy pentru ca
pe ea se afla un om dezbracat" pana la tricoul imprimat cu o cruce
rasturnata pe care IIsus este rastignit cu capul in jos (formatia Sex
Pistols), acest simbol al sacrificiului divin este batjocorit in fel
si chip. Iar uneori sub forme aparent pacifiste mesajul satanic a influentat
mai lesne subconstientul colectiv. Acesta este cazul simbolului lansat
de miscarea Flower Power. Figurat astfel      si insotit de indemnul
"Make love, not war" ("Faceti dragoste, nu razboi") semnul reprezinta
de fapt o cruce rasturnata cu unul din brate frant, iar rezonanta sa
sfideaza tot ce este sacru.
Daca o parte dintre vedetele rockului si adoratorii lor se lasa de
fapt manipulati fara sa stie ca anumite gesturi sau insemne au o rezonanta
satanica, sunt si unii care fac pe deplin constienti pactul cu Diavolul.
Binecunoscutul cantaret Alice Cooper marturiseste de pilda, cum si
a abandonat sufletul lui Satan: "Cu cativa ani inainte ca formatia
mea sa devina faimoasa am participat la o adunare unde Norman Backley
a rugat entitatea sa vorbeasca. Spiritul mi s-a adresat promitand glorie,
reputatie in muzica rock si bogatie atat pentru mine, cat si pentru
ceilalti membri ai grupului meu. Singurul lucru pe care mi l-a cerut
a fost sa-mi las trupul in stapanirea sa. Am acceptat." (revista "Pop
and Rock" - 1984). Astazi Alice Cooper este un bolnav mintal celebru
si putred de bogat care se taraste dintr-o clinica in alta implorand
sa fie eliberat de cosmarurile sale permanente.

Spectacolele rock aduc Iadul pe scena

Infatisarea pe care si-o compun majoritatea cantaretilor rock, declaratiile
socante pe care le fac ziaristilor, stilul in care se manifesta pe
scena si in viata de zi cu zi ii influenteaza puternic pe adoratorii
lor. Acestia le preiau cu timpul modul de a gandi, devin
mai violenti si neaga faptul ca existenta oamenilor poate fi luminoasa
si plina de dragoste.
Ozzy Osborne, liderul formatiei Black Sabbath, are un impact deosebit
asupra publicului si de aceea reprezinta un exemplu cutremurator. Creator
al stilului "heavy metal", el se mandreste cu cei mai inflacarati fani
din intreaga lume, iar cei care au trait in preajma sa spun ca este
ca o bomba gata sa explodeze in orice moment. "In timpul unui concert
a rupt cu dintii capul unui liliac viu, iar alta data a facut acelasi
lucru cu un porumbel... Lui Ozzy cel feroce al rockului i s-a interzis
accesul in sase orase americane in care e declarat instrument al Diavolului."
(revista "Ikones"). Acolo unde i se permite totusi sa concerteze, mass
media avertizeaza: "Incuiati-va fiicele, animalele si bauturile alcoolice
pentru ca Ozzy Osborne vine in orasul nostru!"
Showurile formatiei W.A.P.S. au izbutit, de asemenea, sa infioare
publicul american care a cerut interpretilor sa se manifeste cu mai
putina agresivitate. Pe scena acestia beau sange adevarat dintr-un
craniu, taie carne cu toporul si arunca halcile spectatorilor din sala.
Videoclipurile lor - "Love machine" si "Wanna be somebody" - sunt terifiante.
Iata parerea unei publicatii de specialitate: "Un grup care isi dezlantuie
cruzimea pe scena , cantareti care fredoneaza cuvinte extrem de vulgare
si nu ezita sa stropeasca publicul cu sange de animal... Nu-ti trebuie
mult sa intelegi ca este vorba de W.A.P.S. Ascultand "I wanna be somebody"
capul ti se umple cu o energie care te predispune la sinucidere. Cantecul
"The flame" te introduce in atmosfera de plumb a grupului. Daca ii
urmariti pe W.A.P.S. pe viu sau pe videocaseta ramaneti cu gura cascata."

 Discurile ascund mesaje otravite

La inceputul anilor '80 au iesit la iveala primele informatii despre
procedeul numit in muzica rock "redare inversa". Mesajul imprimarilor
ce apeleaza la o asemenea tehnica de inregistrare nu poate fi descifrat
decat atunci cand discul este introdus intr-un aparat special in care
se roteste invers.
La o auditie obisnuita cuvintele ascunse nu se disting, dar sunt mai
usor receptate si retinute de subconstient, iar cercetatorii au aratat
ca pot fi decodificate de memorie si pot influenta ascultatorul, chiar
daca sunt exprimate intr-o limba necunoscuta acestuia. Senatorul Robert
Dorman a cerut o lege in SUA care sa oblige casele de discuri sa mentioneze
cand folosesc redarea inversa, deoarece mesajele mascate astfel sunt
adesea foarte periculoase si au un continut satanic.
A devenit celebru cazul albumului "Killers" al formatiei Queen. Cantecul
"Another one bites de dust" - "Inca unul moare" - repeta obsesiv aceste
cuvinte care la redare inversa se transforma in indemnul "Start to
smoke marijuana"  - "Incepe sa fumezi marijuana". "Stairway to Heaven"
("Scara spre Rai"), celebra melodie a grupului Led Zeppelin, cuprinde
versurile "There are two paths / You can go by / But in the long run
/ There's still time to change / The road you're on" ("Da, sunt doua
drumuri / Pe care le poti urma, / Dar este inca timp sa schimbi / Calea
pe care te afli". Derulat in sens invers cantecul contine mesajul:
"My sweet Satan, / No other made a path / For it make sure said / Whose
power to Satan " ("Dulcele meu Satan,/ Nimeni n-a facut o cale ca a
ta / Si de aceea spun: / Puterea e a lui Satan.") Formatia Black Oak
Arkansas a lansat "When
electricity come to Arkansas" ("Cand a aparut electricitatea in Arkansas").
Melodia se compune din cuvinte indescifrabile si urlete care abia la
redare inversa capata inteles ("Satan, Satan, el este Dumnezeu!") si
sunt intrerupte de hohote sinistre de ras.

Celebritatea starurilor este intretinuta de fani

Multi tineri isi aleg idealul de viata dintre vedetele rockului care
glorifica cel mai adesea sexualitatea animalica, drogurile, violenta
si valiza burdusita cu bani. Idolii acestei muzici se nasc din admiratia
publicului care le intretine aura de mister. In jurul fiecarei vedete
de acest fel gandurile haotice si fanatismul admiratorilor formeaza
un camp de energie psihica. Acesta se amplifica in mod continuu, la
fiecare aparitie scenica sau discografica, iar in timp ajunge un veritabil
rezervor de influente malefice. De aceea, cand acest camp este foarte
puternic, chiar gandul indreptat pentru o clipa catre starul idolatrizat
ii pune in rezonanta pe fanii sai cu sfera de energie negativa pe care
tot ei o alimenteaza. Astfel celebritatea lui Mickael Jackson, supranumit
megastarul, se datoreaza nu atat calitatilor sale, ci in mare masura
admiratiei oarbe a fanilor care ii sorb fiecare gest, ii imita felul
de a se imbraca, pieptanatura, mersul, si chiar grimasele scarbite
pe care le afiseaza in concerte.
Influenta atat de puternica si fascinatia pe care le exercita asemenea
interpreti asupra maselor se explica prin faptul ca adevaratele valori
nu pot fi intalnite la tot pasul, iar oamenii nu mai stiu sa le deosebeasca
de modelele poleite si goale. Insa muzica rock, prin care sunt slavite
cel mai adesea desfraul, nebunia, cruzimea si Satana insusi nu poate
raspunde dorintei de implinire a tinerilor, ci ii impinge inevitabil
spre confuzie, angoasa si violenta.

 "Dansam cu miscari spasmodice, scoteam urlete..."

"In fiecare sambata se lasa cu o betie, cel mai des la marginea Sucevei,
unde era camp deschis si nu putea umbla Militia. Fie iarna, fie vara,
ne adunam 10-15 rockeri, faceam cheta si luam coniac, vodca sau vermut.
Sticla trecea din mana in mana, n-aveai timp sa stai pe ganduri, asa
ca intr-o ora-doua ajungeam sa beau chiar si jumatate de litru de tarie."
Marius Danilevici a inceput sa asculte a rock prin clasa a IX-a, pe
vremea cand discurile de muzica metal si trash patrundeau mai greu
in tara si orice achizitie noua era un motiv de mare mandrie. Majoritatea
celor din gasca lui erau in clasa a XI-a sau XII-a, iar formatiile
lor preferate se numeau: Metallica, AC/DC, Megadeath, Slayer si Kreator.
"Ascultam cantece din acelea in care ai impresia ca se aude o drujba
de taiat lemne, latraturile nu se mai sfarsesc, iar ragetele iti fac
parul maciuca. La concertele care ajungeau in Suceava purtam lanturi,
curele pline de tinte si inele cu cap de mort. Ne placea sa fim intotdeauna
impotriva tuturor, sa sfidam oamenii de pe strada, sa facem pe durii
cu colegii nostri. Cand ne duceam la discoteca organizata in liceu
nu ne lasam pana
nu puneau muzica de asta. De cele mai multe ori eram bauti bine si
ne dezlantuiam fara sa tinem cont de nimic. Luam pe cate unul dintre
noi si il aruncam in sus; in imbulzeala, in intuneric prietenul nostru
cadea, lovea panourile de pe pereti, se spargeau geamurile. Parca intram
in transa, miscarile erau spasmodice, dadeam intr-una din cap, faceam
gesturi sacadate, ca maniacii, scoteam urlete..."
Marius isi aminteste cum dupa o asemenea petrecere s-au incaierat
intr-o carciuma cu niste cutitari. Altadata au iesit noaptea de la
un concert hard si n-au putut rezista tentatiei de a smulge pietrele
din pavaj ca sa sfarame geamurile catorva case la rand. De Paste mergeau
la biserica, se inchinau si aprindeau lumanari, dar noaptea de Inviere
insemna un chef monstru cu muzica rock la sfarsitul careia se pomeneau
in cimitir vomitand pe mormintele soldatilor rusi.
"Cam pe la inceputul clasei a XII-a, inainte de revolutie, mai aveam
putin si o luam razna. Nu ma mai intelegeam cu nimeni, traiam o stare
continua de depresie, viata mi se parea un cosmar din care nu mai stiam
cum sa ma trezesc. Cand ma luam la bataie, vedeam rosu in fata ochilor,
nu mai gandeam. De fapt eram slab si timid, iar rabufnirile astea ma
faceau sa ma cred tare."
Parintii s-au speriat si l-au dus la psiholog. Marius a primit sfatul
sa nu mai puna gura pe alcool, sa se odihneasca mult si sa urmeze un
tratament cu vitamine. In toamna, cand s-a inscris la cursul de yoga
al M.I.S.A. deja se lasase de baut, vechii tovarasi de chefuri il cautau
rar si nu-i mai venea sa asculte de dimineata pana seara muzica pentru
care isi dadea inainte si ultimul ban.
Acum e student la Fizica, se afla in anul V de yoga si spune ca si
a schimbat radical felul de a trai, are alti prieteni, este echilibrat
si optimist. "Cand ma gandesc la acele vremuri", mi-a marturisit el,
"mi se pare atat de strain tot ceea ce faceam, de parca s-ar fi petrecut
in alta viata."

Am sters inregistrarile vechi si m-am hotarat sa traiesc normal

Intotdeauna Marian Dumitru s-a simtit atras de lucrurile mai neobisnuite.
In liceu se imbraca numai in negru, purta tot felul de insigne si asculta
innebunit King Diamond. Stia aproape toate versurile pe dinafara, iar
cantecele in care se povestea despre morminte, fantome de calareti,
spirite rele care se incarneaza pentru a ucide si preoti care fac sacrificii
cu prunci i se  pareau grozave: "King Diamond foloseste in concerte
un microfon din doua oase care alcatuiesc o cruce, isi tatueaza fiecare
centimetru al fetei, locuieste intr-un castel decorat cu nenumarate
cranii si are aerul unui schizofrenic rupt complet de realitate. Pe
atunci imi placea si nu-mi dadeam seama ce putere avea asupra mea.
Imi aduc aminte ca desi eram timid si retras, cu sora mea mai mica
ma purtam foarte violent, o
plesneam din orice, ii vorbeam taios, iar odata chiar am trantit o
fereastra si geamul s-a facut tandari. Tot asa, cand aveam o discutie
in contradictoriu cu cineva si nu faceam fata imi imaginam ca il pun
la punct si uneori vedeam in minte cum il lovesc si il fac sa-mi accepte
superioritatea." Marian imi arata cateva fotografii din acea perioada:
parca nici n-ar fi el, privirea ii e stearsa, fata umbrita si intunecata.
"Am venit la yoga impreuna cu mama si surorile mele in 1991. La conferintele
si cursurile profesorului Gregorian Bivolaru am aflat ca muzica rock
are rezonante satanice, iar cei care o asculta isi intretin vibratii
joase atragand asupra lor violenta, accidente, mizerie si suferinta.
Incepusem un regim vegetarian, faceam tehnicile yoga pe care le invatasem,
dar timp de un an si ceva i-am ramas fidel lui King Diamond. Eram convins
ca idolul meu nu are cum sa fie malefic si nici nu ma poate influenta
in vreun fel.", spune Marian. O intamplare i-a schimbat insa parerea.
"Se facuse aproape 21,30 si chiar cand eram gata sa plec spre casa
prietenul meu m-a intrebat daca nu mi-e frica sa umblu noaptea pe strazi.
I-am spus ca in liceu am fost cel mai iute de picior si oricum am facut
4 ani de lupte martiale. Parca a avut gura aurita. In autobuz s-a urcat
o gasca de fani Depeche Mode care au inceput sa se lege de mine, de
ce sunt imbracat in negru, ce-i cu insignele mele, de ce ma cred eu
asa de grozav ca rocker si altele. Cand am coborat din masina am vrut
sa fug, dar parca aveam picioarele legate, m-au ajuns in doi timpi
si trei miscari, n-am apucat sa ma apar, parca totul era impotriva
mea."
Marian a cazut in mijlocul strazii si a incercat sa se ghemuiasca
in timp ce baietii ceilalti il loveau salbatic cu picioarele. A ajuns
acasa plin de sange, cu fata tumefiata si cu nasul umflat. Timp de
2-3 luni nu a putut respira normal, il durea fata cand manca, iar un
an si ceva dupa aceea l-au chinuit niste crize cumplite de sinuzita.
"Chiar in seara aceea mi-am dat jos hainele negre de piele si am zis:
Eu nu le mai port. Eram terminat, ma apucase si o stare de greata,
dar am luat niste inregistrari cu King Diamond si le-am sters chiar
atunci. Intr-o saptamana facusem curat intre casetele mele, nu mai
aveam decat muzica spirituala. Tot de atunci am priceput ca intamplarea
este un semn de la Dumnezeu sa ma trezesc mai repede, sa devin constient
si sa ma transform. Un dar pentru ziua mea de nastere care a fost tot
in acea saptamana."

Viorica Ciobanu este vanzatoare la magazinul bucurestean din strada
Eforie unde rockerii gasesc casete, discuri, CD-uri, tricouri cu imprimeuri
hidoase si insemnele formatiilor preferate. Cifra zilnica de afaceri
este de 200.000-300.000 lei. "Fenomenul rock? E bun. Mie-mi convine.",
declara Viorica Ciobanu care a observat ca cele mai solicitate casete
sunt Nirvana, Metallica, Pink Floyd, Iron Maiden si Hallowen. In magazin
sunt expuse 5 masti care intretin atmosfera: capete demonice cu parul
ridicat, dinti de vampiri si sange la gura. "Nu sunt de vanzare, sunt
aduse de afara.", ne lamureste vanzatoarea.
Ion Criseanu - student in anul V la Geografie, doreste sa cumpere
un tricou cu Iron Maiden. I se pare prea scump (12000 lei) si spune
ca imprimeul nu e de calitate. Considera ca "zvonurile cu privire la
satanismul muzicii rock sunt aruncate de oameni care au ceva la cap,
pentru ca ei nu cunosc fenomenul. Cei care vor sa vorbeasca trebuie
sa cunoasca adanc..."